Motto: "Urăsc vulgaritatea şi-o
evit" (Horaţiu)
Lucidităţile beţiei,
Ce le-ntâlnim ades cu toţii,
Întrec adesea cu o mie
Beţiile lucidităţii.
Nu eşti poet de dragul artei,
Ci dintr-un violent amar,
Ca toţi dezmoşteniţii soartei,
Ce râd şi plâng peste-un pahar.
A trebuit să-mi beau oţetul
Ce mi s-a-ntins pe crucea mea...
Din jale s-a-ntrupat poetul,
Din conştiinţă, opera.
O conştiinţă mare, doare,
Dar sufletul mi-l străduiesc,
Din răsputeri, spre-o înălţare
Spre cerul cel mai omenesc,
În lumea noastră-n care laşii
Şi-asumă calităţi de lei,
În lumea-n care uriaşii
Se descompun printre pigmei,
Când te scufunzi încetişor
În mlaştina provincială,
Sub nepăsarea generală
A mediului neprimitor
Şi-ţi merge cu atât mai rău
Cât eşti prin Spirit mai aparte,
Şi-ţi merge mintea mai departe
De veacul şi mileniul tău.
Orice pretenţie-i deşartă:
Talentul e un dar fatal,
Raportul fericire-artă
E invers proporţional.
Cum toate stau între durerea
Şi bucuria de-a crea,
În asta a găsit puterea
Spiritul meu de-a rezista.
Hmmmmm!
Degeaba am însămânţat
Dintr-un talant să secer zece,
Să văd cum Spiritul meu rece
Pe zi ce trece-i mai bogat?
Ce simplu la primate traiul!
Dar pentru ce să mă mai irit?
Prostia îmbuibată -- raiul!
Sus, toţi acei ce nu vor Spirit!
Supremul Spirit e mălaiul!
Abstractizând ziua de mâine,
Vânzând pe pâine Spiritul,
Plebeul, Azi vrea circ şi pâine --
De mâine -- întunericul!
Ei, porcăria dracului!
De-atât, mai mult ce poţi să zici!
S-or cultiva doar porcarici,
Aici, la ferma veacului?
Planeta-ntreagă e un birt.
Noi închinăm, să trecem hopul.
Iar draci cu îngeri stau la flirt.
Înconjurat de crengi de mirt,
Un sfânt se crede HappyScopul
Păzit ca o relicvă-n spirt...
Plebeii vor "pâine şi circ"
Şi ... vină după noi, Potopul.
...............................
Chiar dacă n-ai convingere,
Îmbrăţişezi Idealismul,
Să uiţi cinismul şi sadismul
Acestei lumi aşa cum e.
Când ţi-a urcat până la gât
Mâlul de măşti cu şapte feţe,
Se naşte ura de urât
Şi dragostea de frumuseţe.
Nobleţea-i Bunul Ideal,
Alb Astrul lui să dea semnalul,
Ce să ne-nalţe peste valul
Noroiului Universal.
Căci Bunul Ideal e-un deal,
Pe care-i construit Castelul
În care e păzit Inelul
Misterului Transcendental.
Aici e maximinima,
Distrugerea şi Învierea,
Supremul strigăt şi tăcerea
Şi... ce mai are inima.
.......................
Citesc "Satâre" de H.O. Raţiu,
Pe Tacit îl aprob tacit,
Să mă fi oare-mbolnăvit?
Că de un timp, mă doare-n ... spaţiu.
Îmi ştiu păcatele şi vina,
Din când în când chiar pot muri,
În schimb, nu pot îmbătrâni,
Căci merg odată cu lumina.
Nu-s ţoapă îmbrăcată-n frac
Şi cu averi de pe hoţie,
Prin Spirit parte vreau să fac
Din Marea ArTistocraţie.
...........................
Am spart Cuvântul în cuvinte,
Pe care le zvârlim în vânt:
CEVA ne va aduce-aminte
Să ne întoarcem la Cuvânt.
Când ne vom cheltui toţi anii,
Numai atunci ne vom trezi.
CUVÂNTUL, de-ar suna ca banii,
Numai atunci l-am auzi.
În piatra inimilor lor,
Cuvântul n-a avut ecou:
Da, mâine voi urca din nou
Pe Muntele Măslinilor.
.......................
Mi-e intelectul, pare-mi-se,
Spionul deghizat femeie,
Căreia-i plac instantanee
Numai din zone interzise.
Nu merită să îţi asumi
Acest război de hărţuială
De ordine transcendentală,
Dar cu Misteru-acestei lumi
De-abia aştept o răfuială.
..........................
Prin conjunctură, sunt ateu
Şi-am studiat astronomia,
Ca să cunosc biografia
Părinţilor lui Dumnezeu.
Poate că-s unul din damnaţii
Ce toţi bigoţii-l cred ateu,
Da-s prea onest cu Dumnezeu,
Ca să-mi refuze informaţii.
N-am afirmat şi n-am negat,
Dar pun orice la îndoială;
Spre-un Adevăr adevărat,
Echidistanţa-i ideală.
...............................
-- Oare ce-o fi cu-acest Eon,
De stăruie pe-această temă?
-- Probabil are o problemă
Pe undeva pe la bacon !
-- Da!!! Grav bolnav de poezie
Şi sunt nervos ca un acid,
Bolnav de socratofrenie
Şi totuşi nu mă sinucid,
Dar mă sacrific voluntar
S-accept în centru un imobil
Sau un pârlit premiu Cernobîl,
Ca mărunţiş de buzunar,
Dar fiindcă n-am nicio ţigară,
Mă mulţumesc măcar s-adun
Tutunul scurs prin buzunare
Şi operele-ntr-un volum.
Mi-e existenţa un canon
Şi mă cam rătăcesc adesea,
Ca un muflon prin Pantheon,
Căci,
Doamne, Ţi-am pierdut adresa
Şi numărul de telefon.
