Ni s-a mutat în suflet Polul Nord;
Urşii polari ne urmăresc himeric
Cum tremurăm pe margini de fiord.
Tăcerea nalţă ziduri fără porţi
Insurmontabile, reci bastimente,
Ca-n îngheţate şi polare nopţi
În care-am construit resentimente.
Plutim pe două sloiuri în derivă,
Duşi de-un curent oceanic, glacial,
Tu-n Est, eu-n Vest, într-o definitivă
Iubire frântă-n noi fără final.
Pierduta e, oricum, predestinată,
Căci chiar ajunsă-n ape tropicale,
Ea, obosind, sfârşi-va nesalvată,
De un vapor ce nu îi iese-n cale.
No comments:
Post a Comment